Într-un progres semnificativ pentru robotica aeriană autonomă, inginerii de la Universitatea din Hong Kong au creat o dronă care imită remarcabila capacitate a păsărilor de a naviga prin medii complexe la viteze mari.
Safety-Assured High-Speed Aerial Robot (SUPER) poate zbura cu viteze de peste 20 de metri pe secundă (72 km/h), detectând și evitând obstacole subțiri de doar 2,5 milimetri – precum fire electrice sau crenguțe – folosind exclusiv senzori și putere de procesare la bord. Spre deosebire de dronele convenționale care se bazează pe GPS sau trasee pre-măsurate, SUPER operează complet autonom în medii necunoscute.
Sistemul compact, cu un diametru de doar 28 de centimetri și o greutate la decolare de 1,5 kg, utilizează un senzor 3D LiDAR ușor, capabil să detecteze obstacole la o distanță de până la 70 de metri cu o precizie remarcabilă. Ceea ce face SUPER cu adevărat inovator este cadrul său sofisticat de planificare, care generează două traiectorii în timpul zborului: una care optimizează viteza, explorând spații necunoscute, și alta care prioritizează siguranța, menținând drona în zone cunoscute, fără obstacole.
"Imaginați-vă o 'Pasăre Robot' care se strecoară rapid prin pădure, evitând cu ușurință crengile și obstacolele la viteze mari. Este ca și cum ai oferi dronei reflexele unei păsări, permițându-i să evite obstacolele în timp real, în timp ce se îndreaptă spre țintă", explică profesorul Fu Zhang, care a condus echipa de cercetare.
În teste reale, SUPER a obținut o rată de succes aproape perfectă de 99,63% în diverse scenarii dificile, inclusiv zbor la viteză mare, evitarea firelor electrice, navigarea prin păduri dese și zborul pe timp de noapte. Drona a demonstrat, de asemenea, abilități excelente de urmărire a obiectelor, reușind să urmărească un alergător prin pădure densă, acolo unde dronele comerciale au eșuat.
Tehnologia are aplicații extinse, în special în misiuni de căutare și salvare, unde vehiculele aeriene de mici dimensiuni echipate cu tehnologia SUPER ar putea naviga rapid prin zone dezastruoase – precum clădiri prăbușite sau păduri dese – zi și noapte, localizând supraviețuitori sau evaluând pericolele mult mai eficient decât dronele actuale. Cercetarea, publicată în revista Science Robotics, marchează un moment de referință în tranziția navigației autonome de mare viteză din laborator către aplicații reale.