Noi cercetări sugerează că inteligența artificială ar putea deveni un instrument puternic în soluționarea conflictelor internaționale, deși experții avertizează asupra unor limitări semnificative în aplicarea sa diplomatică.
Institutul pentru Tranziții Integrate (IFIT), o organizație neguvernamentală cu sediul în Spania, a publicat pe 12 mai 2025 concluzii privind potențialul rol al AI în soluționarea diplomatică a conflictelor. Potrivit directorului executiv al IFIT, Mark Freeman, abordarea tradițională a diplomației, bazată pe negocieri de pace ample și de lungă durată, se dovedește adesea ineficientă atunci când este analizată în raport cu rezultatele istorice.
„Există adesea o perioadă foarte scurtă de timp în care poți folosi cu adevărat instrumentul negocierii sau medierii pentru a influența situația”, explică Freeman. Cercetarea sa arată că „acordurile-cadru” rapide și încetările limitate ale focului—cu detaliile stabilite ulterior—produc frecvent soluții de pace mai de succes și mai durabile decât negocierile cuprinzătoare.
Freeman consideră că sistemele AI pot îmbunătăți această abordare, analizând conflictele trecute pentru a identifica strategii optime de negociere. „AI poate face negocierile accelerate și mai rapide”, subliniază el. IFIT a dezvoltat o metodă rapidă de negociere, menită să asigure acorduri în fazele incipiente ale conflictelor, despre care consideră că ar putea fi accelerată semnificativ cu ajutorul instrumentelor AI.
Totuși, Stefan Heumann, co-director al think tank-ului Stiftung Neue Verantwortung din Berlin și membru al Comisiei de Experți pentru Inteligență Artificială a parlamentului german, avertizează asupra limitărilor AI în contexte diplomatice. „Legăturile umane—relațiile personale dintre lideri—pot schimba cursul negocierilor”, spune Heumann. „AI nu poate reproduce acest lucru.”
Heumann oferă ca exemplu istoric Acordul de la München din 1938, care părea să reducă tensiunile, dar a dus în cele din urmă la catastrofă. „Politica de conciliere de la München în 1938 a fost privită ca un pas de dezescaladare—însă a condus la catastrofă”, explică el. „Etichetele precum «escaladare» și «dezescaladare» sunt mult prea simpliste” pentru ca AI să le poată evalua corect. El mai subliniază că, deși AI funcționează bine în medii cu informații deschise, „nu va rezolva în mod magic problemele noastre de informații privind societăți închise precum Coreea de Nord sau Rusia.”
În ciuda acestor provocări, cercetători din diverse instituții continuă să exploreze aplicarea AI în diplomație, inclusiv în redactarea acordurilor de pace, prevenirea escaladării nucleare și monitorizarea respectării încetărilor focului. Pe măsură ce sistemele AI evoluează, rolul lor în relațiile internaționale va crește probabil, necesitând o evaluare atentă atât a capabilităților, cât și a limitărilor acestora.