Guvernul SUA apelează din ce în ce mai mult la inteligența artificială pentru a-și remodela abordarea față de diplomația globală și soluționarea conflictelor, cu implicații semnificative pentru strategia de securitate națională.
La Center for Strategic and International Studies (CSIS) din Washington D.C., cercetătorii de la Futures Lab sunt pionieri în aplicarea inteligenței artificiale în practici diplomatice, beneficiind de finanțare de la Chief Digital and Artificial Intelligence Office al Pentagonului. Laboratorul experimentează cu modele lingvistice de mari dimensiuni precum ChatGPT și DeepSeek pentru a aborda probleme complexe de război și pace, depășind rolurile tradiționale ale IA în redactarea discursurilor și sarcinile administrative.
Una dintre inițiativele de referință ale laboratorului, „Strategic Headwinds”, demonstrează potențialul IA în negocierile de pace. Programul a fost dezvoltat prin antrenarea modelelor IA pe sute de tratate de pace istorice, alături de articole de presă actuale care detaliază pozițiile de negociere din conflictul din Ucraina. Sistemul identifică potențiale zone de consens care ar putea duce la un armistițiu, oferind diplomaților perspective bazate pe date care altfel ar putea rămâne ascunse.
„S-ar putea ca, în cele din urmă, IA-urile să înceapă ele însele negocierile... iar negociatorul uman să spună: «Bine, perfect, acum stabilim detaliile finale»”, sugerează Andrew Moore, cercetător asociat senior la Center for a New American Security, care își imaginează instrumente IA capabile să simuleze lideri străini pentru a ajuta diplomații să testeze răspunsuri la crize.
Totuși, aceste tehnologii se confruntă cu limitări semnificative. Andrew Reddie, fondatorul Berkeley Risk and Security Lab, avertizează asupra asimetriei informaționale: „Adversarii Statelor Unite au un avantaj semnificativ pentru că noi publicăm totul... iar ei nu.” Această discrepanță de transparență ar putea fi exploatată de state cu medii informaționale mai puțin deschise.
Experții avertizează, de asemenea, că sistemele IA întâmpină dificultăți în situații inedite. „Dacă într-adevăr crezi că provocarea ta geopolitică este o lebădă neagră, instrumentele IA nu îți vor fi de folos”, subliniază Reddie, evidențiind dependența IA de tipare istorice.
Departamentele Apărării și de Stat derulează propriile experimente cu IA, semnalând o schimbare instituțională mai amplă către diplomația computațională. Benjamin Jensen de la CSIS recunoaște că aceste sisteme au nevoie de antrenament specializat pentru a înțelege limbajul diplomatic, menționând cazuri în care modelele IA au interpretat greșit termeni precum „descurajare în Arctica”, cu rezultate involuntar comice.
Pe măsură ce aceste tehnologii evoluează, factorii de decizie se confruntă cu o alegere critică privind rolul IA în politica externă americană: va deveni un asistent diplomatic de neprețuit, oferind perspective nuanțate, sau doar un alt instrument digital cu valoare practică limitată? Răspunsul va modela, cel mai probabil, strategia diplomatică a SUA pentru deceniile viitoare.