Cercetătorii de la Universitatea din Bristol au prezentat o abordare revoluționară în domeniul roboticii sociale, inspirată de terapia asistată de cai, care ar putea transforma modul în care roboții interacționează cu oamenii în contexte terapeutice.
Echipa de cercetare, condusă de Ellen Weir din cadrul Facultății de Știință și Inginerie a Universității Bristol, a descoperit că roboții terapeutici ar trebui să funcționeze nu ca simpli companioni pasivi, ci ca parteneri activi, asemenea cailor folosiți în terapie. Acești roboți sunt proiectați să refuze interacțiunea atunci când utilizatorii sunt stresați sau agitați, răspunzând pozitiv doar atunci când o persoană demonstrează calm și reglare emoțională.
Studiul, prezentat la Conferința CHI '25 privind Factorii Umani în Sisteme Informatice, desfășurată la Yokohama, pune sub semnul întrebării filosofia convențională de design a roboților sociali. Modelele actuale prioritizează, de obicei, obediența, previzibilitatea și confortul utilizatorului, însă cercetătorii recomandă ca roboții terapeutici să manifeste o autonomie mai mare, în locul unor manifestări unidimensionale de prietenie și conformism.
Inovația se inspiră din Intervențiile Asistate de Cai (EAI), unde oamenii comunică cu caii prin limbajul corpului și energia emoțională. În aceste terapii, dacă cineva se apropie tensionat sau dezechilibrat emoțional, calul respinge semnalele primite. Când persoana devine calmă, clară și încrezătoare, calul răspunde pozitiv. Acest efect de „oglindă vie” îi ajută pe participanți să își recunoască și să își ajusteze stările emoționale, îmbunătățind atât starea interioară, cât și interacțiunile sociale.
Proiectul reprezintă un progres semnificativ în tehnologia tratamentului pentru sănătatea mintală. Sub conducerea lui Weir, echipa de cercetare a fost inspirată de EAI, practici complementare bine stabilite care combină activitatea fizică cu stimularea cognitivă. Aceste intervenții sunt deosebit de valoroase pentru persoanele cu PTSD, traume sau autism, care întâmpină dificultăți în terapiile convenționale bazate pe dialog.
Această abordare are un potențial transformator pentru terapia robotică, ajutând utilizatorii să dezvolte abilități de conștientizare și reglare emoțională. Dincolo de terapie, conceptul ar putea influența interacțiunea om-robot în alte domenii, precum dezvoltarea abilităților sociale, coaching emoțional și gestionarea stresului la locul de muncă. O întrebare esențială rămâne dacă roboții pot cu adevărat să reproducă – sau măcar să completeze – profunzimea emoțională a interacțiunilor dintre oameni și animale.
Weir a subliniat că, dincolo de terapie, conceptul are aplicații mai largi, deoarece roboții receptivi emoțional ar putea fi folosiți în educație, bunăstarea la locul de muncă și antrenamentul abilităților sociale pentru persoanele cu condiții neurodiverse. Deși nu este clar dacă roboții pot reproduce cu adevărat profunzimea emoțională a interacțiunilor om-animal, cercetătorii cred că aceștia ar putea totuși juca un rol semnificativ în sprijinirea bunăstării emoționale, în special în contexte unde terapia tradițională nu este accesibilă.