Scena14Pe suprafața frunzei apare, ieșind de sub ea, un gândac roșcat cu carapace lucioasă, numit...

Scena14Pe suprafața frunzei apare, ieșind de sub ea, un gândac roșcat cu carapace lucioasă, numit Bubo, cu o alură arogantă și sprâncene chitinoase arcuite batjocoritor.Bubo spune:,,Stai pe loc, e casa mea!!” Autorul cotinuă: ,,Un glas somnoros, la speriat./Bâr, bâr, sunetul s-a apropiat./Omidel sa-ncolăcit și a amorțit” Licurici și-a stins lumina: țit, țit. Gesturile lui sunt rapide și teatrale, lustruiește carapacea, trece lăbuțele prin antene ca și cum ar fi păr și râde cu un hohot ascuțit: „Cei cu voi, chiar v-am speriat?!/Eu sunt Bubo, un gândac roșcat.”Omidel se descolăcește și spune:,,Uf, ce tare ne-ai speriat:”Autorul continuă:,,Zice Omidel ușurat./Plic, plic se aprinde și Licurici.” Bubo gândacul întreabă: ,,Cei cu voi aici? E noapte, amici.„ Licuriciul îi răspunde serios :,,Prințul Omidel, are o misiune/Să meargă la bufnița Buni/Să ceară două aripioare/Împlindu-și visul cel mare...” Camera alternează între fața îngâmfată a lui Bubo, cu gura trasă într-un rânjet superior, și